#satulDeRoBanking
Sistemul bancar românesc se laudă cu digitalizare, servicii rapide, securitate. În realitate, pentru clientul de zi cu zi, lucrurile stau altfel — procese lente, bug-uri, lipsa transparenţei. Iar când vorbim despre jucători mari, cum este Banca Transilvania (BT), se confirmă ideea că „mare bancă” nu este întotdeauna „bună bancă”. Voi compara experienţele personale la BT, ING Bank Romania (ING) şi UniCredit Bank Romania (UniCredit) ca să evidenţiez de ce banking-ul românesc mi se pare e o glumă proastă.
- ING
Experienţa mea cu ING, după ~15 ani de utilizare: în general bună. Însă: între ~2018-2024 „fiecare update strica ceva”. În prezent platforma web funcţionează relativ stabil, dar este incompletă: sunt operaţiuni care nu se pot realiza pe mobil, iar la conturi sumele sunt afişate împreună cu liniile de credit— greu de identificat clar „ce e al meu”. Aplicaţia mobilă are aspect „childish”, fără finisaj profesionist.
• Nota mea: web 7/10; mobil 5/10.
• ING afirmă că se concentrează pe digital & customer experience. 
Aceasta demonstrează că, deşi intenţia există, execuţia e mediocră.
- UniCredit
Deschis cont la UniCredit din martie 2025 cu speranţă de mai bine ca BT & ING. Ce am găsit: personal de agenţie (Olteniţei) foarte bun – interacţiune plăcută. Dar digitalul e dezastru: aplicaţiile PF/PJ pe mobil, înrolarea – un labirint, cu erori frecvente. Transferurile în weekend practic inexistente – am aşteptat şi urmărit bani care „nu au intrat”. Aplicaţia mobilă arată bine (8/10 pentru aspect vizual) dar site-ul arată ca din anii 2000 – practic fără notă. Am decis să închid relaţia pentru că, pe lângă incompetenta digitală, raspunsurile dansilor sunt seci si fara solutii
- Banca Transilvania (BT)
BT, cea mai mare bancă din România după active. Teoretic are infrastructură, brand, resurse. Dar experienţa mea: defectuoasă. Exemple concrete:
• Pe 21 octombrie am încercat să activez pilonul 3 prin aplicaţia BT Pay. Mi-a cerut actualizare de date, am făcut-o. Încă aparerea: „eroare de validare date”. Apel la call-center 3 zile mai tarziu: după ~20 min operator promite „prioritate”. După ~58 min, robot: „lasati mesaj, vă contactăm”. Ulterior, operatorul spune că datele nu sunt actualizate şi îmi cere să reiau procesul. Între timp: sugestie absurdă de a dezinstala/reinstala aplicaţia.
• Alte disfuncţii: card firmă – cod de activare trebuia luat prin aplicaţie; deoarece eram în afara ţării şi aplicaţia avea bug, nu am putut folosi cardul. Securitatea declarată e aparentă: codul putea fi copiat şi trimis de pe alt număr şi funcţiona dar am descoperit prea tarziu.
• Limitări impuse fără logică: când BT a lansat „Salt Bank”, a blocat plăţile către Revolut temporar; când le-a reluat, a impus plafoane de ~2.800 lei, comision mai mare, în loc să ofere clienţilor control.
• Nota mea: design web/app 9/10 (aspect), funcţionalitate 6/10.
Aceste blocaje demonstrează că brandul + designul frumos nu compensează procesele defectuoase. Referinţă: studiul Kearney indică că banking-ul romanesc are problema executării.
- Analiză sistemică
De ce se întâmplă asta?
• Prioritate dată imaginii şi marketingului, nu execuţiei.
• Procese moştenite, sisteme vechi, adaptări insuficiente la digital (vezi raport Kearney).
• Cultura operaţională slabă: când clientul are o problemă, rezolvarea întârzie, explicaţia e confuză, sprijinul e deficitar.
• Comparativ global: fintech-uri şi aplicaţii agile devin standard, băncile româneşti încă alearga după ele.
- Concluzie & mesaj
Pentru clientul care vrea banca „funcţională azi”, standardele sunt jos. Dacă chiar şi liderul de piaţă precum BT are aceste probleme, înseamnă că sistemul bancar românesc e o glumă proastă pentru clientul care contează.
Recomandare: înainte să rămâi cu o bancă, întreabă concret: „Pot face serviciul X rapid?”, „Ce se întâmplă când merge prost?”, „Care e suportul real?”. Dacă răspunsurile nu îţi dau încredere, cauta opţiuni mai bune.